Simt ca ma dau cu capul de pereti, ca sunt in vid si nimeni nu ma aude cand urlu. Simt disperarea cum ma cuprinde cand ma uit in jur si vad 1000 de fete care se rotesc si niciuna nu se opreste, nimeni nu ma strange in brate, nimeni nu e acolo. Mi se invarte capul, mi se invarte lumea si mi vine sa vomit, sa ma ascund, sa mor. Mi e rau fizic si mi e frica de ce o sa se intample cand lumea chiar o sa sa prabuseasca peste mine. si cum nu o sa fie nimeni sa ma ajute sa ma ridic, doar sa ma lase sa ma scufund din ce in ce mai jos pana cand nu o sa mai pot sa respir. Ma sufoc, simt ca mi se apasa cu o perna pe fata si imi tremura mainile cand ma gandesc la haosul din jur, am un gol in stomac si de tine nu mai stiu nimic de saptamani intregi. Mi e frica, mi e somn, mi e dor de noi, de fericire, de zile vesele. Nu mai pot sa dorm, nu mai pot sa mananc, nu mai pot sa stau acasa. Mi e frica de mine, de faptul ca la un moment dat nu o sa mai pot sa respir si o sa ma sufoc si nu o sa fie nimeni care sa ma auda tipand si sa ma vada incercand sa ma agat cu ultimele puteri de viata. daca ma drogam nu eram asa de pierduta, asa de inconjurata de haos, de abis. Ma innec incercand sa ma gasesc, toate se pierd una intr-alta si nu reusesc sa ies la suprafata. Si de data asta, nu e nimeni care sa ma ajute.

Betrayed. abandoned. deceived. lost.